Șobolanul din stradă a fost mai blând și mai onest cu mine, decât administratora blocului. Domnișoara Ioana.
Mă pregătesc ieri în grabă, vine televiziunea la blocul meu. Îngândurată, încruntată chiar. Vine TVR Iași să îmi asculte oful cu facturile mari.
Știu deja că nu mi se va alătura nici un locatar. M-au anunțat unii că se tem. M-am întristat.
Zic, hai repede să o duc și pe Pepa afară. Stăm noi ce stăm și deodată dăm nas în nas cu un șobolan, direct în stradă.
Scot telefonul să îl filmez. Pepă mă trăgea în toate părțile! Mie îmi tremura mâna.Șobolanul mi-a dat adrenalină și mi-a sărit tristețea.
Plecăm de acolo și pe drum, dăm nas în nas cu domnișoara Ioana, administratora blocului nostru social.
Mergea țanțoșă, sfidătoare chiar. Cu mesajul subtil: lasă că îți arăt eu cine sunt.
Și zice zâmbind fals și disprețuitor.
--Am venit și noi, deși nu ne-ați invitat...
Răspund calm:
-Bun. Numai bine explicați la TV, ceea ce v-am rugat de atâtea ori să rezolvați.
Era cu o rochie mulată, tocuri super înalte! Părul prins atent în coc.
Însoțită de o doamnă făcută, cu o privire dură, ca un buldog.
Eu arătam de parcă m-au zmotocit trei mâțe deodată de cap, din toate părțile. Și speriată de șobolan.
Duc pe Pepa în casă, cobor... și la scară mă întâlnesc cu jurnalista Roxana de la TVR Iași.
Domnișoara Ioana scosese o locatară care se ia de jurnalistă:
-La ce ați venit aici?
Jurnalista se uită șocată!
Eu la fel!
-Cum adică la ce am venit aici? La sesizarea locatarilor!
Femeia continuă agitată să vorbească cum nu e nimic în neregulă aici, nu sunt facturi mari și să plece jurnalista!
Domnișoara Ioana, împreună cu doamna ca un buldog, stau tăcute, exact lângă locatara care făcea scandal.
Și deodată Roxana, jurnalista, se înfinge în ea:
-Cine sunteți dvs?
-Locuiesc aici.
-Și cum vă permiteți să îmi spuneți mie să plec!?
Eu am venit să îmi fac meseria! Mergeți în casă dacă nu aveți nimic de spus.
Și astfel reușește să o dezlipească pe administratora Ioana de locatară, să o aducă afară, să răspundă unor întrebări de bun simț.
Și începuse să mintă la adresa mea cu următoarele:
1. Eu nu am sesizat nimic.
2. Sunt singura locatară nemulțumită.
3. Nu am știut să mă gospodăresc.
4. Nu sunt facturi așa mari.
5. Nu s-a mai plâns nimeni de așa ceva.
Tactica izolează persoana, fă gashligting asupra ei. Intimideaz-o cu orice preț.
Și gata! Am început să simt cum îmi clocotește sângele în vene.
Izbucnesc și spun:
-Nu vă e rușine să mințiți?
Ea continuă cu o atitudine de superioritate, de spuneai că m-ar fi scuipat direct în ochi, de la înălțimea funcției sale sau a tocurilor super înalte!
Șobolanul a fost chiar drăguț cu mine, în comparație.
Ea nu știa că am filmat încă din iarnă cum se auzea vântul șuierând prin casă. Dacă vă uitați la imaginile pe care le pun în comentarii...Ei, acelea sunt filmate din casa mea.
Ea nu știa că tot ce a scris în grupul de watsap al cetățenilor din bloc, unde ne certa ca la piață, am pozat și păstrat totul drept dovadă a ce se întâmplă aici.
Dovezi clare cum mulți au cetățeni din bloc, au sesizat cum bate vântul prin case și cum nu se încălzesc caloriferele.
Roxana intervine și o roagă respectuos să răspundă onest întrebărilor.
Și clarifică pentru ce a venit la blocul acesta: să găsească explicații clare la toată situația! Și să ajute la remedierea problemei.
Se reia interviul unde domnișoara Ioana admite că au fost niște probleme, cum firma care a făcut inițial lucrările, a fugit cu banii!
Și într-adevăr și alți locatari s-au plâns, dar ăia au găsit soluții: niște chetere de pus la geam! Așa afirma ea...
Numai prostănaca de mine nu s-a descurcat.
Îi zic ce sumă mi-a cerut un domn ca să repare: 2000 lei. Să schimbe și feroneria de la geamuri. Pentru că uneori, unii oameni, te aud femeie singură, și triplează prețul. Sau poate ăla era prețul real la lucrare...
Se uită sictirită la mine și tot neagă ce spun.
Mă enervez din cauza nedreptății, oricât de antrenată sunt să rămân calmă.
Ea ar trebui să elucideze misterul facturilor "de lux" , dar continuă să mă învinovățească pe mine.
Întreb: ce salariu aveți, doamnă?
Nu răspunde. Apoi îmi zice că nu e problema mea.
Continui.
-La salariile dvs, în jur de 6000 euro, așa e că nu ne credeți necazul?
Pentru mine e foarte mult asemenea sumă, în vreme de iarnă, în condiții în care mi-au clănțănit dinții în gură.
Mă întorc către echipa TVR Iași și spun cu deznădejde:
-Vedeți de ce v-am chemat... Din cauza atitudinii ei. Nu răspunde clar din ce calcul au rezultat facturile. Are atitudine de superioritate, de nesimțire și este abuzivă.
Domnișoara Ioana înțelege acum că oricat ar minți, am dovezi care susțin puternic afirmațiile mele.
Începe să răspundă, uitându-se în niște foi:
-Doamna Vasiliu are o suprafață de atâția metri pătrați și de aia...
Mă îngrozesc! Cum adică am o suprafață de n metri? Mă facturați la suprafața în care locuiesc sau la consumul real?
Doamna cu atitudine de buldog, se învârte în jurul nostru. Mă uit în ochii ei și spre surprinderea mea, citesc milă și un strop de înțelegere.
Lasă privirea în jos și se îndepărtează.
Vorbesc și eu în fața camerei. Agitată, supărată, obosită de atitudinea din partea administratorei, funcționar public.
Atitudine de "nu te crede nimeni" sau "nu o credeți, minte".
Tracasată in același timp de tot ce a trebuit să trăiesc în ultimele săptămâni din viața mea.
(Imaginile din interviu, arată stresul prin care am trecut în ultima vreme)
Se termină interviul și mergem să ne mai uităm încă odată la lista din scară!
Ne uităm uimite!
Brusc, de ieri, când am scris postarea, lista a fost schimbată și am fost pusă cu plată în avans 1150 lei.
Au recalculat!
Dar eu eram neîncrezătoare și o tot întrebam pe Roxana și pe domnul cameraman.
-Sigur nu mai am de plată suma asta? Nu înțeleg nimic din foaia de pe geam!
Roxana zâmbește și zice:
-Nu, Oana! Nu mai ai de plată! Sunt banii dați ție înapoi.
Mă bucur enorm!
-Foarte bine! Banii ăștia se vor duce la copiii mei.
Și uite așa, oameni buni, s-a desfășurat ziua de ieri.
O zi în care o foaie lipită la scara blocului, îmi decide soarta și mă poate duce direct în stradă cu tot cu copii. Sau brusc mă scade de la plata viitoare cu 1150 lei.
O zi în care echipa TVR Iași a căutat dreptatea alături mine.
Și o zi în care, cei doi avocați pro bono, au fost alături de mine la audieri, la secția de poliție.
Ps. Aseară am ieșit alături de mai multe vecine să facem curățenie în jurul blocului, deși eram ruptă de oboseală. Și tristă, o recunosc.
Tăceam toate, în timp ce strângeam iarba uscată, arsă, din jurul blocului.
Tăcere apăsătoare.
O vecină, care nu fusese acasă, a început să vorbească brusc, cu voce puternică:
-Femeia are tot dreptul să se apere! Foarte bine a făcut! Și să nu aud pe nimeni că spune ceva împotriva ei.
Mă uit uimită la ea. Celelalte vecine tăceau. O întreb cum o cheamă.
Îmi zice numele. Mă uit mai atent la ea și îmi pare cunoscută de undeva din trecut.
Întreb cum o cheamă.
Îmi zice numele, zâmbește. Întinde mâna și mă atinge pe braț spunând:
-Te știu din Canta!
Era rudă cu o familie din căminul social Canta, pe care eu o ajutasem ani în urmă să scape din iadul acela.
Am început să zâmbesc. Și mi-am zis în gând:
-Poate că nu sunt singură, aici, în bloc.
Iar ei i-am răspuns doar atât:
-Ce au trecut anii...
A fost ca și cum m-am reîntâlnit cu familia pe care o pierdusem un timp...
Și mi s-a mai luat apăsarea de pe umeri, pe care o resimțeam puternic, după experiența din ziua de ieri.
Și totuși, cine e domnișoara Ioana? Acest funcționar public?
A cui este...
O fi oare administratora blocului nostru social din Grădinari?...
Pentru că dacă este, din cauza comportamentului abuziv, atunci ea nu mai trebuie să dețină funcția asta!
Să meargă să se comporte astfel cu alți funcționari publici! Să vedem dacă îi merge...